Mihai Timoşencu – „Erou din întîmplare”... în Ucraina ?

Pe 8 noiembrie 2014, da, chiar de sfântul Mihail, la galeria de artă a Centrului Cultural „Dzyga” din Lvov, Ucraina, s-a lansat un album de benzi desenate.  Erou din întâmplare a fost adaptat după romanul cu acelaşi titlu de Ivan Franko de către jurnalistul Cyril Horiszny şi desenat de artistul plastic Mihai Timoşencu.  Albumul spune – în 64 de pagini  şi 2000 de exemplare - povestea tragi-comică a unui funcţionăraş prins în vâltoarea revoluţiei de la 1848 din Lvov.

Articolul nostru s-ar fi oprit aici....

 .... dacă Mihai Timoşencu nu ar fi fost român.

Într-adevăr, el s-a născut în 1980, pe malul Dunării, la Măcin. A copilărit cu benzile desenate de Puiu Manu, Sandu Florea, Valentin Tănase  şi... Viorel Pîrligras,  pe care le citea în Cutezătorii, Universul Copiilor  şi almanahul Anticipaţia. Nu va uita niciodată bucuria pe care i-au prilejuit-o aceşti autori BD,  şi-şi va exprima recunoştinţa şi admiraţia faţă de ei  ori de câte ori va avea ocazia.

Ia te uită, Fergonautul poartă joben!

 Între 12 şi 19 ani  Mihai a desenat în continuu benzi desenate,  fără să se gândească vreodată să le publice. Însă desenul  era pentru el a doua natură, aşa încât niciodată nu s-a gândit că va face o altă meserie decât cea de grafician.

Câştigă olimpiada pe ţară la pictură, dar nu este admis la Facultatea de Arte Plastice din Bucureşti. Dezamăgit, şi având rădăcini ucrainiene,  pleacă la Lvov, unde termină cu brio Facultatea de Arte Frumoase. În prezent lucrează ca graphic designer free lance şi  creator  de jocuri pe computer.

Hazardul însă l-a făcut să revină la prima sa pasiune.

Dar să-i dăm cuvîntul.  « Un lucru extraordinar pentru mine a fost cartea Istoria Benzii Desenate Româneşti, a lui Dodo Niţă şi Alexandru Ciubotariu. Acest lucru într-adevăr m-a redeterminat să revin la BD în cel mai serios mod. Am înţeles că şi eu, cel cu desenele la sertar, am fost o parte din acest eveniment, un ecou mai mult, ascuns în umbră. Precum muzica trăieşte prin urechile ascultătorilor şi banda desenată trăieşte în imaginaţia cititorilor. 

Mulţumesc autorilor Istoriei Benzii Desenate Româneşti pentru acest cadou deosebit. » (*)

Mihai Timoşencu irupe năvalnic pe mica scenă a benzii desenate româneşti.  În paralel cu realizarea albumului Erou din întîmplare, el desenează Cazacii din Dobrogea, după un scenariu scris de profesorul Virgil Riţco, din care un fragment a apărut în fanzinul efemer BDC (dar ce fericiţi sunt cei câţiva bedefili care au achiziţionat cele 12 numere ale sale) precum şi romanul grafic Terente, după cartea ziaristului constănţean Constantin Cumpănă.

În 2013 Timoşencu este invitat de onoare la Salonul Internaţional al Benzii Desenate de la Constanţa, iar din 2014 o planşă originală din albumul Erou din întâmplare  face parte din expoziţia itinerantă „Muzeul Benzii Desenate din România”.

Dar să revenim la albumul Erou din  întâmplare, din care avem permisiunea autorului să reproducem câteva planşe, exclusiv pentru  deliciul cititorilor noştri.

Nu cunoaştem limba ucrainiană, dar desenul expresiv ne permite să urmărim firul narativ. Mai mult decât atât,  doar dacă ai fi orb nu ai putea să nu remarci talentul exploziv al lui Timoşencu. Deşi acesta este albumul său de debut, iar autorul are doar 34 de ani, el desenează de parcă ar lucra  de 50 de ani şi ar fi publicat până acum 50 de albume.

Răbdarea cu care trage fiecare linie la toate aceste imobile din secolul XIX, minuţiozitatea cu care desenează zeci, poate chiar o sută de personaje distincte pe unele dintre planşe, sunt calităţi artistice nemaivăzute la niciun artist român de vârsta sa. Felul în care mânuieşte camera invizibilă te surprinde la fiecare planşă, iar planurile aeriene ale Lvov-ului  îţi taie răsuflarea. Parcă Timoşencu s-ar fi teleportat în secolul XIX şi ar fi desenat din aerostat aceste minunate perspective aeriene!

Dacă n-aş avea  albumul sub ochi,  chiar în clipa în care scriu aceste rânduri,  aş exclama ca olteanul incredul: „Domnule, aşa ceva nu există!”.

Dacă ciracii unui Akira Lord, Pisica Pătrată, Sorina Vasilina, Robert Obert, Grăjdeanu, îi proclamă pe aceştia „artişti BD", oare cum am putea să-l numim pe Mihai Timoşencu?

De o modestie rar întâlnită la desenatorii de vârsta sa, Mihai Timoşencu nu doreşte să fie numit în niciun fel, pentru că, de-acum, numele său   a devenit o marcă înregistrată.

Am certitudinea că, aidoma unor Alex Talambă, Augustin şi Dan Popescu, Cristian Păcurariu, Timoşencu va fi în curând publicat în Franţa. Întrebarea mea este:  putem să sperăm că se va găsi vreodată  un editor român pentru minunată sa proză grafică?

 

 Cyril Horiszny şi Mihai Timoşencu

Nu, dragi prieteni, Mihai Timoşencu nu este un "erou din întâmplare", el a muncit aproape 20 de ani pentru a ajunge acolo unde este astăzi şi, măcar din dorinţa de a fi concetăţeni cu un astfel de artist uriaş, să fim mândri că suntem români!